Ca un zero supra zero
Stau in nedeterminare
Sufletul mi-l chinuieste
O problema ingrozitoare,
Te-am vazut trecand pe langa mine,
M-ai cucerit dintr-o data.
Si tu m-ai vazut pe mine?
Reciproca-i adevarata?
Nu incerca ca printr-un zambet
Sa-mi ocolesti intrebarea,
Da-mi sentinta mai degraba,
Ma cuprinde nerabdarea,
Caci de mi-ai intinde arcul inimii
Mai mult de ∏,
Ai trece peste limita si ,vai,
Va putea plesni
Calculand cu algoritmi
Unghiul sufletului tau
L-am gasit destul de mare
Ca sa-ncap in el si eu.
Nu cer prea mult de la tine
Nu am nici un gand demonic
Numai ca doi buni prieteni
Sa fim in raport armonic.
Totu-n mine convergeaza
Catre-un scop suprem:IUBIREA
Si din ea imi deriveaza
Chinul si nenorocirea.
Caci dorinta-i infinita,
Dar puterea totdeauna
E marginita ca un sinus
Inte minus si plus una
Si iubirea n-are maxim,
Creste fara a se opri,
Derivata-i pozitiva oricat si oricum ar fi
Fericirea mea-i o fractie cu numarul zero,
Numai de tine depinde s-o modifici,
Scumpa mea,
Caci, daca-i muta pe zero
Si l-ai pune numitor,
Ea s-ar face infinit,
Iar eu fericit muritor.
Ecuatia nedezlegata este
Sufletu-ntreg al tau
Si cine incearca s-o dezlege
Complica problema mai rau
Admite-ma langa tine
Pentru studierea temei
Sa gasim solutiunea
Care convine problemei
Stand departe fata-n fata
Vom fi tot indiferenti
Caci totdeauna iubirea
Care-i limita sperantei
E invers proportionala chiar
Cu patratul distantei
De ramai tot radicala
Si imi negliujezi iubirea
Ca pe a opta zecimala
Mi se schimba toata firea
Si cuprins de indignare
Vad inaintea mea ros'
Ganduri negre dau navala
Ca solutiile-n cos.
